Robert Iulian Enache

(Robert Iulian Enache,imagine animată)  Terapie prin artă și joc pentru copii care au suferit abandon, neglijare grav...   Mai sunt câteva luni...   Mai e puțin până când în calendar este bifata data de 18 august.Zi importantă,ziua când mă însor.Cu emoție va împărtășesc acest eveniment și totodată presar puțin umor peste rețetă numită însurătoare că să ne destindem.   Mamă, mă însor!!!   Ion vine acasă și zice:   – Mamă, mă însor, mi-am găsit o fată după pofta inimii.   – Unde ai găsit-o mă nărodule?   – În gară mamă.   – Și când te însori Ioane?   – Sambătă mamă.   – Bravo! Știam eu, că am un fiu deștept.   – Păi vezi.   – Și cum o cheamă pe fată?   – E, asta uitai s-o întreb.  Că să fiu împlinit din toate punctele de vedere îmi doresc și un copil.Pentru mine copilul este un miracol oferit de Dumnezeu.   Zilele trecute,prin intermediul  https://blogalinitiative.ro/ mi-a fost drag să văd un lucru ce îmi umple o

Anul asta sunt pus pe treabă. Vreau să călătoresc.   Pentru că munca îți ocupă trei sferturi din an, iar în timpul tău liber nu ți dorești altceva decât să te odihnești, anul asta vreau să pun piciorul în prag, și să-l pun la treabă. Vreau anul asta să-mi pun dorințele și visele pe primul plan. Știu că pe parcursul anului or să fie o grămadă de mărunțișuri care îmi vor atrage atenția și vor să-mi distrugă fiecare zi liberă, anul acesta nu vreau să le mai dau atenție. Vreau să-mi stabilesc un plan și să-l pun în acțiune.  Am să încep cu o lista de câteva locuri pe care vreau să le vizitez și apoi să mi le distribui în funcție de perioada liberă din an.   Pentru că trebuie să sărbătoresc un moment special, prima călătorie pe lista va fi Sighișoara. O mică excursie de vro 3/4 nopți în care să văd frumusețea orașului.  Probabil vor urmă câteva vizite scurte prin Bran, Râșnov, locuri foarte aproape de casă pe care nu le-am mai vizitat de când eram în gener

Tu ce ai reseta la tine in 2018? Tu ce ai reseta la tine în 2018? O întrebare simplă, dar atât de complexă. O întrebare ce îmi bântuie mintea în traficul aglomerat din drumul spre muncă, o întrebare ce mă deconectează de la activitățile zilnice și totodată îmi aprinde toate beculețele din mine rulând mesajul: Încotro se îndreaptă viața mea?     Sunt un tânăr de 28 de ani, al cărui pahar este plin și numai poți turna apă în el. Este un principiu ce îmi guvernează viața de ceva timp.   Îmi este imposibil să transform cursul vieții, să rescriu istoria acționând în funcție de problemele nearanjate din trecut. Puzzel-ul vieții mele formează aceeași imagine. Continui să utilizez aceleași elemente.       Mereu îmi fac planuri dar niciodată nu le duc la bun sfârșit. De doi ani de zile îmi tot zic să schimb locul de muncă. Nu mă regăsesc cu activitatea desfășurată, oamenii de lângă mine și modul inuman de a se trata lucrurile. Dar totul a devenit obișnuință, un meca