Robert, treci în casă!

Somnoroase păsărele...

Somnoroase păsărele

Pe la cuiburi se adună,

Se ascund în rămurele -

Noapte bună!

Doar izvoarele suspină,

Pe când codrul negru tace;

Dorm şi florile-n grădină -

Dormi în pace!

Trece lebăda pe ape

Între trestii să se culce -

Fie-ţi îngerii aproape,

Somnul dulce!

Peste-a nopţii feerie

Se ridică mândra lună,

Totu-i vis şi armonie -

Noapte bună!

 ( Somnoroase păsărele - Mihai Eminescu )

     Nu știu de ce, dar această poezie îmi aduce aminte de copilărie. Probabil pentru că este o poezie pe care trebuia să o memorezi încă din clasele primare. După etapa de a memora poeziile diferiților autori, vine perioada adolescenței. 

    Trebuie să recunosc că adolescența mea a fost diferită de adolescența copiilor din ziua de astăzi.  

    Eu mă certam cu mama pentru că trecea de ora 22  și mă striga de la etajul 3 să mă duc în casă și nu mă mai lăsa să mă joc pititea în spatele blocului, nu pentru că nu îmi cumpăra noua generație de telefoane mobile. 

   Adunam mărunțișul din casă să cumpăr cretă pentru că trotuarele erau pe atunci "pânză noastră de pictură".   

   La țară mă cățărăm în toți pomii fructiferi și alergam până seara când se înserau ulițele satului. Stăteam în cireș și mâncam până stomacul meu o lua razna.

  Adolescența mea seamănă cu o copilărie a generației de astăzi, a celor de la grădiniță și a acelora din clasele primare. 

 Nu aveam bani să îmi cumpăr adidași și de cele mai multe ori jucam fotbal în pantofii special cumpărați pentru liceu. Jucam fotbal în parc sau în parcările din spatele blocului unde toți vecinii erau supărați pentru că le loveam mașinile, pe atunci nu erau săli de sport. Părinții mei nu aveau mașină personală și nu mergeam cu taxi.ul. Mă deplasăm cu autobuze mari, neîngrijite, cele cu burduf în care frigul din ele era peste frigul de afară, plimbare gratuită ca în Polul Nord sau străbăteam drumul casă-liceu pe jos. 

 Făceam maratoane de filme noi apărute. În oraș era un singur cinematograf, comunist și neprimitor. Era o realizare foarte mare când ocupam scaunul sălii de cinema și vizionam filmul preferat. În general, lipseam de la ore și îmi chemam colegii de clasă acasă și ne uita Dumnezeu în fața ecranului. 

    Telefon am avut abia în clasa a XI a, până atunci mamă stătea îngrijorată să mă întorc teafăr și nevătămat de la meciul echipei preferate. Petreceam mult timp în tribune, iar după meci așteptam în speranța de a primi și eu un tricou de la idolii mei. Acasă mama îmi lungea urechiile, dar eu plecam în dormitor cu tricoul în brațe și foarte fericit. 

     Realizez, scriind acest articol, că am amintiri minunate ce mă fac să îmi dau seama că am avut o adolescență grozavă chiar dacă nu am avut parte de tehnologie dezvoltată și de locuri special amenajate pentru diferite activități, am avut o perioadă fără griji, fără teamă și plină de entuziasm pentru care astăzi aș plăti bani grei să o pot avea din nou și să o pot arată adolescenților din ziua de astăzi. 

  

    

Cu acest articol am acceptat provocarea de a susține Urban Up!, un proiect inițiat de Asociația De-a Arhitectura, care le oferă elevilor de liceu o bună oportunitate de a-și cunoaște orașul. Proiectul a fost derulat în anul 2017 în cadrul programului „Împreună cu Lidl pentru un viitor mai bun”. Totodată, pot fi organizate ateliere și în 2018, fie în licee, în săptămâna Școala Altfel, fie ca activități ale Clubului De-A Arhitectura. Detalii găsiți pe:http://www.de-a-arhitectura.ro.

URBAN UP! MEDIU CONSTRUIT PENTRU LICEENI

                                                    

 

  În al cincilea an de activitate, Asociaţia De-a Arhitectura lansează un nou proiect, Urban Up!, prin care își diversifică portofoliul cu încă o grupă de vârstă, cea a liceenilor. Sub egida programului Împreună cu Lidl pentru un viitor mai bun, proiectul a fost selectat în urma unui concurs în domeniul proiectelor educaționale. 

DE CE?

  Lipsesc cunoștințe despre felul în care se transformă mediul nostru de viață.

  Nu sunt prea frecvente ocaziile pe care le au liceeni de a întâlni profesioniști activi și pasionați care le pot fi repere în dezvoltarea profesională și exemple de implicare în societate.

CE?

  Cunoștințe și atitudini privind valorile mediului construit, dezvoltare durabilă și rolul lor în procesele de transformare a orașelor lor.

  Competențe de a învăța să învețe, de a comunica și lucra în echipă devenind astfel cetățeni conștienți de mediul construit, dar și promotori ai schimbării în bine a orașelor lor.

CUM?

  Prin ateliere interactive și materiale didactice accesibile.

  Prin cooperarea între educația formală și cea informală: materialele de pe site vor putea inspira metode non-formale și în disciplinele școlare.

  Prin creșterea capacității unor tineri profesioniști de a fi facilitatori ai înțelegerii mediului construit – legături mai strânse între mediul profesional al arhitecților și urbaniștilor și mediul educațional.

CUNOAȘTEȚI PROIECTUL – ATELIERE:

  În zilele de sâmbătă, pentru a avea un timp dedicat lucrului împreună, Asociația De-a Arhitectura propune liceenilor întâlniri cu profesioniști din domeniul mediului construit (arhitecți, urbaniști, ingineri, antropologi).

  Prin exerciții cu multă interactivitate, participanții vor înțelege mai bine cum se transformă orașele noastre, de ce să ne intereseze calitatea în construcții, de ce să ne pese de valorile de patrimoniu, care sunt locurile interesante pentru a fi alături de ceilalți locuitori care au preocupări similare, cum se pot gândi și prezenta acele locuri, cât de accesibile sunt anumite zone ale orașului etc.

Atelierele sunt tot atâtea ocazii de a discuta cu profesioniști activi și pasionați care pot fi repere pentru liceeni în orientarea lor profesională, dar și exemple de implicare în societate.