Despre una, despre alta!

Salut, prieteni! Nu am mai scris de ceva timp... Se strânge cureaua, se apropie nunta și am timpul limitat. Voi ce ați facut în ultima vreme? Chiar am simțit lipsa blogului :) și a socializării...

Astăzi am fost destul de matinal. Timpul liber am decis să îl petrec la țară alături de bunica mea. Am fost necăjit că a plouat dar ziua s-a dovedit a fi grozavă. Somnoroși, am pornit la drum pe șoseaua umedă dar totul părea pictat viu colorat de picăturile de ploaie. Traficul a fost destul de lejer și pe alocuri relaxant datorită naturii înconjurătoare. Am făcut și tradiționala oprire pentru a cumpăra covrigi calzi.

Ajunși la destinație, bunica ne aștepta la poartă. Mi-a fost dor de ea. Dulce bucurie a revederii. Ultima oară când am fost era frig și totul înghețat. Acum verdele predomină. Totul a renăscut, insectele roiesc peste tot. Casa, deși bătrânească, pare din poveștile citite în clasele primare. Un peisaj superb. Adaug o galerie foto ca să vedeți si voi.

În copilărie veneam la țară o dată la doua,trei luni. Activitatea cea mai frumoasă era urcatul pe coastă și plimbatul prin pădure. În coastă se află o fântână veche cu apă cristalină și rece. De aici îmi potoleam setea.  Iarna pârtiile de pe Valea Prahovei nu semanau deloc cu panta din propria curte. Distracția era maximă. Tăiatul porcului era o tradiție ce aduna toată familia. Bunici, părinți, unchi, mătuși, frați, verișori și verișoare. Toți eram nelipsiți. Și acum îmi amintesc cum furam șorici din cămară și mâncam pe ascuns. Mirosul de țuică fiartă și mere coapte îl am și astăzi păstrat adânc în suflet. 

Acum a rămas doar bunica care ne așteaptă să îi mai trecem pragul casei încă o dată...